JOCUL CAPREI
VIDEO / VERSURI / DATINI SI TRADITII ROMANESTI
Recomandari : |
Jocul Caprei este un obicei străvechi, exponent peste veacuri al spiritualităţii populare şi care face parte din tradiţiile româneşti de iarnă. Păstrat şi astăzi în majoritatea aşezărilor româneşti, el cunoaşte cea mai complexă şi spectaculoasă formă de desfăşurare în satele din Moldova. Obiceiul este definit de costumul de "Capră" dar şi de celelalte elemente specifice: obiecte de recuzită, texte literare şi musicale, dans. Capra a fost socotita de romani ca animalul care da semne daca vremea va fi buna sau rea. Jocul "caprei" (omorarea, bocirea , inmormantarea, invierea) la origine a fost, desigur, un ceremonial grav, un element de cult. in cadrul sarbatorilor agrare jocul a devenit un ritual menit sa aduca rodnicie anului care urmeaza, spor de animale in turmele pastorilor, succesul recoltelor - invocat si evocat de boabele care se aruncau de gazda peste cortegiul "caprei". Jocul "caprei", generalizat in toata tara la sfarsitul secolului al XIX-lea si fiind socotit un joc pagan, multi slujbasi ai bisericii au refuzat sa-l primeasca pe la casele lor, socotindu-l "nevoit de legea crestineasca" (Gr. Tocilescu). in zilele noastre, jocul a ramas un pretext pentru una dintre traditionalele manifestari artistice, prilej de etalare a unor frumoase podoabe, covoare, stergare s.a., in culori vii, uneori stridente, pentru inveselirea gospodarilor si pentru urari bune cu prilejul Anului Nou. in satele si comunele maramuresene se practica "doua tipuri distincte de "capra": - jocul caprei - bazat numai pe acompaniament muzical ( la Ieud, un singur fluieras; la Botiza, patru sau sase Fluierasi) - jocul caprei inclus intr-un spectacol popular complex . Ca desfăşurare obiceiul cunoaşte unele particularităţi de la o zonă la alta determinate de numărul şi de funcţiile ceremoniale ale celor care alcătuiesc ceata. În Transilvania "turca" ("cerbul" sau "bouriţa") este jucată de un fecior şi însoţită de "bloj" şi muzicant. În Muntenia, "brezaia" reuneşte în ceată "moşoi şi moşicuţe" (3-4 personaje mascate) şi un flueraş. Cea mai amplă ceată o are "Capra" moldovenească care a grupat în jurul nucleului principal de personaje, un număr impresionant de "mascaţi" (35-40 de personaje). În această componenţă, cetele parcurg întreaga aşezare sătească, din casă în casă, "Capra" fiind jucată pentru a aduce noroc şi belşug. În final "Capra" este săgetată, adică omorâtă, la fel ca şi anul care se sfârşeşte şi îngropată simbolic. În ziua de 2 ianuarie ea se dezgroapă, iar evenimentul este sărbătorit de feciorii colindători, printr-o petrecere denumit "bulciugul turcii" la care sunt invitate fetele şi părinţii lor. În unele sate aveau loc întreceri între cetele de "turcaşi", câştigătorilor oferindu-li-se o cunună de iederă (o plantă verde tot timpul) pe care o purtau de sărbători |
|
Costumatia pentru Jocul Caprei :
Capra: Corpul este
alcatuit dintr-o panza groasa pe care sunt cusute, in randuri, fasii de
hartie colorata sau spice de stuf. Inaltimea corpului poate ajunge pana
la 2-3 m (dupa traditia locului in care se joaca.) Capul poate fi
impodobit cu oglinzi, fasii de panglica colorata, beteala.
Mosneagul: Are haine batranesti, cu un cojoc pe el. In mana duce un bat mare Baba: Imbraca haine femeiesti batranesti. Rolul acesteia este interpretat in travesti. Negustorul: Poarta pelerina, sapca. Are carja si cos. Doctorul: Peste hainele obisnuite imbraca un halat alb. In mana are o trusa. Vanatorul: Poarta haine verzi, de padurar. Are pusca. Fluierarul: Se imbraca in haine comune. Are un fluier din care canta melodii populare in ritm vioi.  |
Jocul Caprei Versuri
Foaie verde şi-o alunăBună ziua, ziua bună Ia deschideţi porţile Să intre căpriţele Ţa, ţa, ţa, cărpiţă ţa Nu te da nu te lăsa Ţa, ţa, ţa, cărpiţă ţa Capra noastră-i cu mărgei Cu cercei cu catifeli Joacă vesel căpriţa Toţi îs bucuroşi de ea. Ţa, ţa, ţa, cărpiţă ţa Nu te da nu te lăsa Ţa, ţa, ţa, căpriţă ţa Şi plecai şi eu la târg Pe căpriţa ce s-o vând Şi mergând pe drum, mergând Aud din urmă strigând: Cumpărătorul: - De vânzare-i capra bade? Ciobanul: - De vânzare! Cumpărătorul: - Şi cât vrei pe ea? Ciobanul: - 900 de lei! Cumpărătorul: - E blândă, nu împunge? Ciobanul: - E blândă, nu împunge. (capra îl împunge pe cumpărător) Cumpărătorul: - Eu îţi dau 300 de lei pe ea pentru că împunge. Ciobanul: - De cât să-mi dai 300 de lei pe ea, mai bine îi dau un par în cap. (o loveşte cu băţul, capra cade şi nu mai mişcă) Alaiul: - Văleu, capra noastră a murit! Ţa, ţa, ţa, cărpiţă ţa Te-o lovit vreo boală grea Sau pe unde-i colindat Veste rea tu ai aflat. Ciobanul: - Băă…da capra nu-i moartă şi nu din pălitură a leşinat, ce din cele ce-o aflat. Alaiul: Scoală tu căpriţa mea Faptele s-or îndrepta Şi-acum haide să plecăm Şi-alte case colindăm Ţa, ţa, ţa, cărpiţă ţa Nu te da nu te lăsa Ţa, ţa, ţa, cărpiţă ţa. |
|
