Conceptul de Mos Craciun este cladit pe cel al
Sfântului Nicolae (270 – 310 d Hr), patronul copiilor. La 30 de ani, acesta a devenit Episcop de Myra, un oras-port la Marea Mediterana, care acum este parte din Turcia moderna. Sfântul Nicolae se tragea dintr-o familie bogata si a devenit binecunoscut pentru ajutoarele pe care le împartea celor nevoiasi. Putea fi deseori vazut, îmbracat în rosu si alb, roba de episcop, calare pe un magar si înmânând daruri copiilor. În Evul Mediu, multe biserici au fost ridicate în onoarea Sfântului Nicolae. În secolul XI, ramasitele sale au fost depuse într-o biserica din orasul italian Bari. Se spune ca primii cruciati au vizitat orasul si au dus cu ei acasa povestiri despre Nicolae. Aniversarea mortii sale, pe 6 decembrie, a devenit o zi în care se fac daruri.
În timpul Reformatiei Protestante din secolul XVI, Martin Luther a încercat sa opreasca venerarea sfintilor, iar sarbatoarea Sfântului Nicolae a fost abolita în unele tari europene. Cel ce oferea daruri a luat alte nume: în Germania, a devenit Der Weinachtsmann („Craciunul”), Père Noël în Franta, Santa Claus în Marea Britanie si în colonii.
Danezii ca si românii sau francezii au pastrat pâna azi sarbatorirea Sfântului Nicolae pe 6 decembrie. Copiii danezi îi spun Sfântului Nicolae – Sinter Klaas. Danezii, condusi de Peter Stuyvesant, au fondat New York-ul, pe care l-au numit initial New Amsterdam. Cu ei au adus si sarbatorirea lui Sinterklaas – Santa Claus în pronuntie americana. Si uite asa s-a nascut numele mosului folosit astazi de toata lumea anglo-saxona.
Prin 1773 „St. A. Claus” a fost mentionat în presa americana. În 1809, Washington Irving (autorul „Povestirilor din caverna adormita”) a scris despre Sinterklaas în “O istorie a New York-ului”. Irving l-a descris pe Sinterklaas ca un omulet rotunjor într-un costum danez tipic, cu bufanti pe genunchi si o palarie cu boruri mari, care iesea pe un cal în seara de Sfântul Nicolae.
În 1822, Clement Clark Moore, poet si profesor de teologie, a publicat un poem „Vizita Sf. Nicolae” (cunoscuta si ca “Noaptea dinainte de Craciun”). Mos Craciunul lui Moore este un batrân spiridus vesel care zboara într-o sanie în miniatura trasa de opt reni minusculi. Moore chiar a pus renilor numele care circula si astazi. Rudolph este cel mai celebru ren. El este conducatorul celorlalti opt, ale caror nume sunt Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder, Prancer si Vixen. Cand Rudolph era pui, nasul sau a fost atins de Magia Craciunului si de atunci este stralucitor si rosu. Despre Rudolph s-a scris prima data in 1939. Parintele sau este Robert May. Ei pot zbura, caci Mos Craciun intra in case de obicei pe horn. Cum reuseste acesta sa se miste atit de repede, intr-o noapte, din Laponia pina in casele tuturor copiilor din lume? Cu foarte multa vreme in urma, Mos Craciun si spiridusii sai au descoperit formula speciala, secreta, a prafului magic pentru reni, care ii face sa zboare. Acest praf magic este imprastiat peste fiecare ren cu putin timp inainte de a pleca din Laponia, in ajunul Craciunului. Este suficient pentru a-i face sa zboare intreaga noapte in jurul lumii. Zborul este, de altfel, foarte rapid: aproape de viteza luminii de Craciun. El are un sac mare, incarcat cu jucarii, pe care le face cadou copiilor. Si nu exista copil care sa nu merite un dar de Craciun!
